Pisica - un carnivor adaptat

Urechile
Pisicile au urechi mari si foarte mobile care pot colecta si devia undele sonore catre receptorul auditiv. Ele detecteaza sunete cu frecvente ridicate de pana la 65KHz. Totusi sunetele cu lungimea de unda de pana la 30KHz nu pot fi auzite. Observarea pisicii ne lamureste imediat asupra capacitatii sale extraordinare de a identifica si localiza sunetele.

Mirosul
Pisicile au un simt al mirosului extrem de dezvoltat si, la fel ca alte mamifere, au o pereche de glande olfactive localizate langa cerul gurii. Acestea contin celule sensibile la mirosuri care, atunci cand sunt stimulate, transmit semnale nervoase catre creier. Atunci cand o pisica adulmeca ceva si isi ridica buza ca si cum ar fi dezgustata, de fapt isi directioneaza aerul pe care il inhaleaza catre glandele olfactive.

Partea creierului care se ocupa cu interpretarea semnalelor olfactive este destul de mare, ceea ce demonstreaza importanta mirosului in viata pisicii. Animalul foloseste acest simt pentru a detecta si interpreta mesajele olfactive sau feromonii emisi de alte pisici. Aceasta inseamna ca pisicile comunica intre ele si prin mijloace chimice pentru a-si face cunoscut statutul sexual si pentru a-si marca teritoriul.

Mustatile
Pisicile au mustati bine dezvoltate, pozitionate de o parte si de alta a nasului. Ele sunt fire de par foarte lungi, groase si rigide, asociate cu celule senzitive foarte sensibile la atingere. Mustatile sunt folosite de pisica pentru a-si "simti" imprejurimile si sunt foarte utile noaptea. Ele ofera pisicilor informatii despre dimensiunile spatiilor si obiectelor, detecteaza miscari sau vibratii si au rol in interactiunea cu alte pisici sau cu oamenii.

Fire de par similare mustatilor se gasesc localizate si pe spatele labutelor din fata. Acestea, alaturi de mustati, ofera pisicii un simt tactil deosebit de dezvoltat.