Canarul - Serinus canaria

Vestit pentru cantecul sau deosebit de frumos, dar si pentru faptul ca este o pasare usor de ingrijit si recomandata pentru incepatori, canarul – Serinus canaria – este o pasare de companie care trebuie respectata si apreciata la adevarata sa valoare. Canarul este de fapt o specie de cinteza (Fringillidae), originara din Insulele Canare, Madeira si Arhipelagul Azore. Contrar parerii generale, canarul isi trage numele de la numele insulelor si nu invers.

Canarul salbatic se distinge prin penajul sau majoritar verzui sau gri-maroniu, cu marcaje cafenii pe spate si cu un aspect similar cu vrabia de casa. Vestita culoare “galben-canar” nu are deci legatura cu varianta salbatica, ci cu varianta domestica a speciei. Canarii ating lungimi de 10-14cm (canarii salbatici sunt usor mai mici decat cei domestici), greutati de 15-20g si pot trai in captivitate chiar si peste 10 ani.

Canarii au inceput sa fie crescuti in captivitate inca din jurul anului 1600, cand au fost adusi de marinarii spanioli in Europa. O parte dramatica a relatiei dezvoltate intre oameni si canari a reprezentat-o folosirea acestora de catre mineri pentru detectarea gazului metan. Datorita dimensiunilor si sensibilitatii lor canarii mureau imediat ce gazele toxice depaseau nivelurile de siguranta si astfel oamenii puteau fi preveniti sa se retraga la suprafata. Aceasta practica rusinoasa a fost continuata chiar pana in 1987. Canarii sunt folositi pe scara larga si in cercetarea neurologica.

In habitatul lor natural canarii traiesc de obicei in grupuri mici. Ei prefera livezile, crangurile si dumbravile, dar pot fi intalniti si in apropierea fermelor sau in zonele cu vegetatie mai putina. Semintele, grauntele, ierburile si diferitele plante, fructele, dar si insectele si larvele acestora alcatuiesc dieta lor in natura. Pasarea plaseaza semintele in cioc, le sfarama cu ajutorul maxilarului inferior si indeparteaza coaja cu ajutorul limbii.