Motto :
Hartuitor, gonitor, limier, frumos, tenace
si singurul caine de vanatoare autohton – Copoiul !!
Virgil Podani
VANATOAREA CU COPOI
Din frageda copilarie am avut multime de copoi care ne-au creat placute amintiri si ne-au oferit in vanatoare satisfactii deosebite – Sigur ca este regretabil faptul ca a fost omologat de tara vecina Ungaria . Pentru cei care nu au avut sansa ca in decursul vietii de vanator sa vaneze cu renumitul copoi este foarte greu de descris placerea oferita de acest gen de vanatoare. Tatal meu care avea arondat un teren de vanatoare cu suprafete intinse de paduri din zona colinara a crescut si folosit peste 30 de copoi ce erau specializati pe diferite specii de vanat : iepure, vulpe, mistret.
Sigur ca cei folositi la vanatul mic erau superspecializati iar categoria celor destinati vanarii mistretului erau atent selectionati pentru a fi indiferenti fata de cervide.
De remarcat ca in vanarea mistretului erau utilizate femele ce s-au dovedit a fi mai agresive si mai perseverente.
Calitatea celor destinati hartuirii mistretului erau cu predilectie cei care atacau vanatul din spate evitand astfel eventualele accidente provocate de vierii urmariti.
Ce retin este faptul ca la mistrti cei mai multi pastrau o distanta suficienta fata de mistret dind glas continu.
Se lucra cu un “releu” de 2-3 copoi
De obicei cel mai versat si care semnala din timp prezenta mistretului era primul dezlegat si in momentul cind dadea glas erau dezlegati urmatorii.
In foarte multe cazuri mistretul era blocat si se cerea multa indemanare pentru apropierea la distanta potrivita pentru o impuscatura sigura.
Calitatile acestui caine bastinas asa cum spunea Rosetti-Balanescu care trebuie reconsiderat "fie si numai din mandrie, fie si din pietate pentru memoria legendarei Molda a lui Dragos-Voda si sa ne ocupam si noi de o rasa de caine de vanatoare a noastra Cine nu a avut ocazia sa vada cum lucreaza copoiul la vulpe fie in padure fie la stuf este un vanator saracit de marile placeri.
Copoiul de calitate pe linga atributul de gonitor-hartuitor este si un excelent limier care gaseste fara gres vanatul ranit si meritoriu da glas care sa-l conduca pe vanator la vanatul gasit.
In sustinerea acestei afirmatii imi vine in minte o intimplare petrecuta cu ceva ani in urma cand un vanator strain a ranit un cerb dimineata pe la ora 6.
Fiind si eu in alt munte la cerb mi-a parvenit rugamintea celui care l-a insotit pe vanatorul strain sa incerc cu copoiul meu sa urmaresc cerbul ranit.
Am ajuns la locul cu pricina in jurul orei 16 si dupa un plan de bataie, cu copoiul in lesa am inceput urmarirea prin desis. Din start subliniez ca la locul unde sa tras la cerb cainele a gasit o bucata de os.
Terenul era plin de urme de ciute si cerbi dar cainele fara ezitare m-a condus pe urma celui ranit.
La un moment dat dupa circa ½ km am ajuns la un curs de apa – cainele fara ezitare a intrat in apa si mergind in amonte in apropierea unui desis a devenit foarte nelinistit tragand puternic de lesa.
Am dat drumul cainelui si in cateve minute a gasit cerbul ranit.
Vanatorul strain impresioat de calitatile cainelui a dorit sa-l achizitioneze cu orce pret dar nu m-a induplecat. Ce dovada mai buna despre calitatile acestui copoi?
De la iepure, vulpe si pana la mistret nu ramane vanat ranit si nerecuperat.
Copoiul destinat vanatului negru este un foarte bun colaborator la vanarea ursului la goanna.
Acest gen de vanatoare se practica mai ales in Ardeal unde vanatorii in ciuda anatemei aruncate nedrept peste aceasta rasa l-au mentinut si perpetuat.
Cunoscindu-i calitatile sint din ce in ce mai multi vanatori care doresc sa-si procure un astfel de caine.
Folosindu-l in mod rational il poti face indiferent de cervide.
Sigur ca impuscand in fata lui ciuta, capra il strici definitive devenind un pasionat “ caprar “cum il denumesc in astfel de situatii vanatorii din Ardeal.
Trebuie sa mentionez ca si copoii sint de diferite tipuri. Am avut prilejul in decursul celor peste 50 de ani de vanator sa vanez cu tote tipurile: copoi ardelenesc, copoi moldovenesc si cu mai noul copoi slovac.
Revenind la farmecul vanatorii cu copoi trebuie sa spun ca nu exista placere mai mare decat atunci caind auzi glasul de clopot a celui care-ti semnaleaza vanatul si dupa ani de experienta dupa cum “ bate “ stii si la ce vanat “mana”.
Este necesara o emulare a celor care se invrednicesc sa creasca singura rasa de caini de vanatoare autohtona. Sa facem deci cunoscute calitatile acestui caine si sa revenim la vechea traditie vanatoreasca de a vana cu copoiul care ar fi pacat sa se piarda.
Daca pledoaria pentru utilizarea acestei rase de caini a fost convingatoare ramane sa cultivam dorinta de al avea si intre tinerii vanatori care vor ramane cu amintiri de neuitat si-l vor creste sau procura cu orice efort material.
aici moartea e in scopul vietii
