Ultima zi de scoala a coincis cu o frumoasa zi de vara, iar micul orasel de langa Brasov s-a umplut de larma copiilor scapati de grija temelor si a celorlalte probleme scolare.
Centrul urbei este cel mai aglomerat, iar o multime pestrita, unii cu treaba, altii curiosi, ii face pe cei mici sa-si gaseasca greu un loc pentru rolele sau bicicletele lor.
Trecand prin zona, sufleteste am participat si eu la fericirea celor mici, mai ales ca unii erau rasplatiti cu cadouri pentru meritele de la scoala.
Bucuria mi-a fost de mica durata, vazand un caine de talie mijlocie, ce trecea speriat printre oameni, si care avea la gat o zgarda din metal, de care atarna un lacat urias si o bucata de lant. Probabil ca scapase din infern. Se vedea limpede ca lantul, destul de gros, il incomoda la mers, insa dorea cu ardoare sa fie bagat in seama de cineva, macar cu o coaja de paine. M-am repezit pana acasa, i-am pregatit ceva de mancare si m-am intors "in centru". Cainele era tot acolo, dar ce mi-a fost dat sa constat m-a socat profund. Blana si pielea de pe gat erau complet roase, iar lantul "statea" pe o rana vie, infectata, care degaja un miros greu. Am chemat cainele si se vedea clar ca lantul ii provoca dureri cumplite cand se deplasa. A mancat pe nerasuflate din ce i-am adus si am constatat cu stupoare ca era orb. Avea cataracta la ambii ochi, probabil din cauza suferintelor traite. Situatia era grava si nu suporta amanare. M-am dus dupa un cleste, am mai luat ceva mancare si am revenit urgent. Cu vorba buna si oferindu-i bunatati, i-am castigat increderea, si, cu toate durerile pe care le-a suportat, a colaborat cu mine. M-am chinuit cam 10 minute sa tai o veriga de la lant, timp in care s-a strans si un grup de gura-casca, care faceau comentarii rautacioase la actiunea mea. Situatia a devenit insuportabila pentru mine, dupa ce am reusit sa tai lantul, cand am constatat ca peste o bucata de lant a crescut carne si era efectiv ingropat in tesut viu. Am prins lantul de cele doua capete si l-am smuls cu putere, pentru a nu-i pricinui dureri mari. Am auzit un scheunat scurt si am aruncat lantul langa zidul din spatele bancii pe care stateam. Nu va spun ce bucurie l-a cuprins pe bietul animal. Se ducea, mirosea lantul si revenea la mine, dand cu putere din coada, multumindu-mi, in felul lui, lingandu-mi mainile. Incerc sa fac un profil al fostului stapan, fiind convins ca este un individ fara Dumnezeu, complexat de viata pe care o duce, nemultumit de tot ce-l inconjoara, sadic si dornic sa-si verse necazurile pe o biata fiinta lipsita de ajutor. Pentru parlamentarii nostri nu doresc altceva decat sa fie obligati sa poarte la gat lanturile grele pe care le-a purtat acest animalut, pana in ziua cand vor elabora o lege cu "protectia animalelor", corespunzatoare si eficienta.
A doua zi, am luat legatura cu azilul de caini S.C. LAPIS din Brasov, unde erou nostru a fost internat pentru tratarea ranilor, deparazitare si sterilizare. Un gust amar mi-a lasat, totusi, felul cum a fost tratat acest caz de administratia acestui asezamant, care a facut presiuni asupra mea sa iau cainele de acolo. Nu-i interesa daca am sau nu conditii in care sa-l tin, nu l-au impresionat ca este orb si fara stapan, si ca, in situatia lui, nu va scapa de hingheri si de moarte sigura, la centrul de la Stupini sau sub rotile unei masini.
Spre bucuria mea, pot sa-i asigur acestui caine un adapost corespunzator, fiindca unde mananca 11, mai incape unul. Este programat la un cabinet veterinar din orasul Sfantu Gheorghe, pentru o eventuala operatie la ochi. O sa-l cheme Happy, iar lantul si lacatul purtate de el le pastrez pentru un viitor muzeu al parlamentarului roman, vesnic incompetent.
NEAGU LAURENTIU - Ghimbav, jud. Brasov
Adaugat: 08-08-2008 23:31
http://www.ecomagazin.ro/video-cruzimea … arthlings/
Pentru cine nu a vazut acest documentar!Sunt imagini foarte socante!
Animalutele mele ....... Liza (kakariki)...Oz (perus) ...King (iepurila).......
am vazut toate animalutele alea care nu puteau sa faca nimic 
|