ehe lume,azi e prima zi in care i-am dat drumul lui Popi,si nu ma mai grabesc sa le iau cuib la nebunatici,ca saraca e pui pui-abia stie sa zboare.
E ea grasuta si frumoasa,dar dupa un zbor,si ala chinuit,deja se opreste,sau cade-depinde unde o apuca greul
.
Ca sa o linistesc am stins lumina si am adunat-o de pe jos,apoi am pus-o pe birou si a stat acolo vreun sfert de ora studiind.Acum e sus pe o cutie cu Cipyloiu se uita inspre mine.
Desi ma gandeam ca o sa trebuiasca sa fug pe aici ca sa o prind,asa cum faceam cu Cipy la inceput-dar si acum uneori,cred ca azi voi alerga tot dupa Cipy
,ca ea nu are probleme-pun mana pe ea ,incearca putin sa scape apoi sta,Cipy in scimb saliveaza deja dupa degetelele mele

:sanatate:
orice secunda poate fi decisiva in viata noastra,asa ca-Traieste clipa!