Mai bine ii "stresezi" de tineri si sa se invete cu oamenii si mai cu seama sa inteleaga ca stapanul lor este prieten si nu dusman iar in felul acesta se va simti in largul lor alaturi de oameni, sa zboare fara a se feri prea tare de stapan sau sa stea cu frica aia cand ne vede in preajma, asta cand va fi mai mare, pentru ca totul se invata in timp. La fel cum un parinte duce copilul la scoala sa se "streseze" sa invete cand e mic.. pentru a-i multumi cand va fi mare si ca asta l-a ajutat mult in viata. Deci chiar daca stresam papagalul cand e tanar.. mai bine sa ii stresam cateva luni si sa stea linistiti si fara frica de oameni 6-7 ani sau cat traiesc ei.. Ma refer la perusii "salbaticiti" cumparati de la pet-shop care sunt foarte speriati majoritatea si nu numai..
Cred ca nu m-am facut deplin inteles.. dresajul nu e neaparat sinonim cu "a chinui" in sensul de suferinta animalutului, incat sa se imbolnaveasca, sa fie traumatizat, batut etc.. nici vorba de asta, si scuzama ca te contrazic dar tot raul spre bine. Poate tu personal nu ai vrut sa faci asta(sa ii dresezi cumva ci doar sa ii linistesti) si te-ai multumit sa te uiti la ei, la culorile lor si sa ii auzi cum ciripesc, sau sa iti stea pe deget si sa spuna 2-3 cuvinte.. Daca iti pare rau ca nu sunt in Australia in liber zbor atunci de ce ii mai tii daca iti pare rau de ceva? De ce ii mai inmultesti? Sa se chinuie si urmasi urmasilor lor?? Hmm! Nu vrei sa ii fortezi deloc, OK! Ei habar nu au ce e aia libertate, nu au vazut asta in viata lor.. si sunt de parere ca sunt obisnuiti, si le facem un bine daca ii invatam sa nu mai fuga de oameni si sa ne considere niste prieteni de ai lor. Gandeste-te ca uneori trebuie sa se chinuie(in sensul de a face eforturi si nu de a suferi) putin si ei pentru noi.. si sa ne faca pe plac.. si noi la randul nostru le facem lor.. sa fie o chestie reciproca, le cumparam mancare, le facem curat, ii scoatem la zbor zilnic, cand sunt raciti sau bolnavi facem totul pentru ei ca sa le fie bine.. le cream toate conditiile pentru trai decent etc.. iar in final ei se invata, iar daca nu au vazut libertatea in viata lor ei nici macar nu stiu ce e aia.. am mai zis.. Iar daca s-ar obisnui sa faca lucruri.. ar fi multumitor pentru noi stapanii si sa nu ii mai avem pentru animatie,ci sa ne si jucam/distram iar distractia sa fie de partea ambelor specii om si pasare, sa vina la noi cand ii chemam(nu trebuie sa fie caine sa faca asta) sa intre in cusca atunci cand le sugeram,sa faca nazbatii(unul mi-a intrat sub pat de am crezut ca e porcusor de guinea si a iesit singur), sa se gainateze numai in cusca desi sunt lasati liberi sa zboare prin casa.. sa se joace cu noi si sa ne considere prieteni lor etc.. iar Australia.. sa fie undeva uitata. Iar daca plecam de la premisa ca nu sunt catei.. nu o sa reusim niciodata nimc cu ei.. si vor ramane niste marionete fricoase care le bate inima ca toate alea cand ne ducem sa le schimbam apa, sau alergam dupa ei sa ii prindem sa ii bagam in colivie iar ei sa se sperie de moarte etc...
Nasul meu are un perus care atunci cand il chemi vine pe umar, se asaza pe cap, stie sa isi faca nevoile in cusca si sa iasa din nou.. din cate am inteles l-a cumparat deja dresat, e in varsta de 4 ani.. e mai mare dragu sa ai un astfel de perus ca acela, doar ca nu vorbeste pentru ca e fata.. asta e singura chestie pe care nu o face in rest.. fuge de ferestre, cand te duci cu el la geam zboara de pe deget sau de pe umar sa se departeze de fereastra.. ii lasa si fereastra deschisa si el nu se duce.. parca ar sti ca acolo e pericol, nu stiu cum a fost dresat asa, se joaca cu cine il cheama, se asaza pe mana.. Si nu cred ca este un perus deloc chinuit cand zboara singur din balcon in bucatarie si se asaza pe umarul stapanului..ci e prieten cu stapanul si nu chinuit, dupa care zboara singur inapoi in colivia lui sa isi faca nevoile apoi zboara din nou traverseaza holul, vinel pana in bucatarie sa nu se plictiseasca singur in colivie, stie multe comenzi.. deci se poate.. insa cum?? De asta am si propus.. sa impartasim fiecare cu ceilalti cum au reusit sa faca perusul sa spuna ceva sau sa execute o comanda, sau cum sa facem sa ii imblanzim, etc... Eu personal nu vreau sa ajunga perusii mei la 5-6 ani si sa fuga de om ca de cine stie ce aratare.. acum sunt in varsta de aproape 4 luni si respectiv 5 luni jumate, si ma tin de capul lor sa invete ceva... atat cat stiu.. si deocamdata fara sfatul nimanui 
sper ca fac bine, de asta am spus sa impartasim fiecare ce am observat si cum pot invata ceva.
Azi spre exemplu din gresala m-am imbracat cu un tricou albastru(perusii mei sunt bleu-albastrui) si deodata am simtit cum le-am captat atentia.. erau mai atenti la mine,si mai linistiti, eu ma miram de ce.. apoi am observat ca se uitau la tricoul meu albastru si nu ma slabea din ochi, simteam ca ma tratau ca pe un prieten,si nu mai erau asa tensionati si mai usor de lucrat cu ei ... Azi am progresat.. am reusit sa imblanzesc baietelul care fugea de om ca speriat de bombe, acum sta la prins(dar doar cand vrea el inca nu am reusit sa il fac sa stea cand vreau eu inca) nu se mai teme asa mult, daca ii ating gusa cu degetul si zic "hai sus" se ridica pe deget, asta dupa indelungi exercitii cu mana in colivie, m-am mirat si eu.. Inca o chestie care ne avantajaza pe noi si pe care am observat-o in sedintele de "imprietenire" sau dresaj, sau de joaca cu ei, totul devine mai usor cand e lumina mai slaba, atunci cand e mai pe inserate iar lumina de afara a inceput sa scada.. sunt oricum obositi si oricum nu mai vad asa de clar din cauza luminii mai slabe dar asta nu inseamna ca nu sunt atenti (nici foarte slaba lumina, potrivita) si nu se mai feresc desi te vad. Daca o sa mai observ ceva care ne avantajaza in dresaj am sa anunt 
si sper sa nu fiu singurul de pe aici care face asta:P
Si scuze de postul prea lung
Cel mai mult i`am imblanzit,cu multa rabdare.Si daca au mai prins un cuvant-doua era foarte bine. 
Se pupaceste cu oglinda deoarece isi vede reflexia si`si doreste mult sa vorbeasca cu cineva de specia lui :pup: