Ei provin din Asia de Sud-Est, Africa şi Indonezia şi sunt peşti de apă dulce. Conformaţiei corpului poate fi alungită la bondoc, aplatizată lateral, având cu botul scurt, gura mică şi buzele groase, pronunţate. Peştii labirint au solzii de pe spate, care acoperă capul şi bărbia, mediu dezvoltaţi. Dorsala şi anala se împart în două părţi, una mai lungă cu radii tari şi cealalta mai scurtă cu radii moi. În zona pectorala se află şi aripioarele abdominale, la unele specii fiind foarte alungite, având forma de antene pe care sunt dispuse celulele gustative. Peştii labirint au cavitatea abdominală foarte mare iar anusul este poziţionat în partea anterioara a corpului.
Se simt bine în acvariu

Peştii labirint se pot creşte şi eventual reproduce cu succes şi în acvarii. Creşterea lor însă este condiţionată de câţiva factori. Unul din factori este asigurarea respiraţiei şi înafara apei. Altă condiţie este acoperirea acvariului deoarece, pe de-o parte aceşti peşti sunt foarte activi, iar pe de altă parte dacă respiră direct aerul rece răcesc foarte uşor.
Ce mănâncă peştii labirint?

Nu sunt pretenţioşi deşi preferă hrana proaspătă în locul celei artificiale. Unele subspecii acceptă doar hrană proaspătă. După observaţiile acvariştilor profesionişti, specia Betta nu prea consumă hrana artificială uscată. În relaţiile cu alte specii din acvariu este destul de paşnic, ceea ce nu putem afirma şi despre relaţiile interspecie. În special masculii care se pregătesc de reproducţie prezintă o agresivitate sporită faţă de femele.
Reproducerea peştilor labirint

Reproducerea lor este relativ simplă, dacă avem în vedere că puii rezultaţi sunt foarte mici deci este destul de anevoioasă hrănirea lor. În general la unele specii reproducerea lor are loc în cuiburi de spumă, unde după „îmbrăţişarea" femelei , masculul va depune icrele. Depunerea icrelor este un spectacol fantastic peştii având culori splendide. Masculul "îmbrăţişează" puternic femela, presând icrele afară din ea, după care are loc fecundarea lor. Icrele care cad spre fundul apei sunt strânse de către mascul (rar şi de femelă) cu gura şi duse la cuibul de spumă de la suprafaţă. Unele soiuri au icrele uleioase, de aceea acestea se ridică singure la suprafaţă. După fecundare este recomandabil să se scoată femela din acvariu, deoarece datorită agresivităţii masculului, aceasta nu este în siguranţă.