Hibernarea

Cateodata, pur si simplu nu este posibil ca un mamifer sa gaseasca suficienta hrana pentru a-si mentine temperatura corpului constanta. Unele mamifere, in special cele foarte mici, au capacitatea de a-si reduce temperatura corporala atunci cand traverseaza o perioada rece, iar hrana e greu de gasit.

Liliecii intampina dificultati serioase in a-si mentine temperatura corpului constanta in climatele reci. Corpurile lor sunt mici, dar, datorita aripilor mari, ei prezinta portiuni largi de piele prin care pot pierde caldura. Prin urmare, foarte multi dintre ei pur si simplu permit temperaturii corpului lor sa scada atunci cand se odihnesc, incetinindu-si astfel metabolismul. La trezire isi falfaie aripile viguros pentru a se incalzi prin activitate musculara, inainte de a zbura din nou.

Multe alte mamifere “amortesc” de-a lungul perioadelor reci si permit temperaturii corpurilor lor sa scada. Extrema acestui fenomen este hibernarea. Pe durata hibernarii un mamifer isi poate cobori temperatura corpului pana la valoarea temperaturii ambientale, insa, de cele mai multe ori, temperatura corporala este mentinuta la cateva grade deasupra lui 0°C. Ritmul batailor inimii si al respiratiei unui animal scad dramatic in timpul hibernarii. Inimile liliecilor bat in mod normal de 400 de ori pe minut, dar in timpul hibernarii bataile se reduc la doar 11-25 pe minut. Aceasta stare de “amortire” le salveaza 99.3% din energie.

Hibernarea prezinta totusi o problema. Animalul este complet inactiv, dar corpul inca traieste si produce reziduuri, multe fiind otravitoare daca sunt lasate sa se acumuleze. Aceasta inseamna ca, chiar si un mamifer aflat in hibernare profunda trebuie sa se trezeasca cel putin o data la cateva saptamani pentru a excreta. Aceasta scurta perioada de activitate normala poate totodata permite animalului sa bea apa sau chiar sa atipeasca, lucruri pe care creierul este incapabil sa le faca atunci cand temperatura corpului este scazuta. “Repornirea” metabolismului corpului este un proces foarte costisitor, astfel ca mamiferele care hiberneaza isi aduna, inainte de iarna, rezerve de grasime pe care le folosesc pentru producerea caldurii. 85% din grasimea pe care liliecii o pierd peste iarna se datoreaza acestor stopari si reactivari ale metabolismului.

Cei mai mari si mai fascinanti hibernanti sunt totusi ursii. Acestia pot supravietui chiar si 6 luni fara sa manance, fara sa bea apa sau sa excrete, reciclandu-si reziduurile metabolice. Totusi, in timpul hibernarii temperatura corpului lor nu scade mai mult de cateva grade in ciuda incetinirii respiratiei si batailor inimii. Procesul de mentinere a temperaturii corpului fara aport de hrana este un proces extrem de costisitor pentru animale si de aceea ursii acumuleaza mari rezerve de grasime. Ursoaica chiar naste si isi alapteaza puii in timpul acestei perioade de hibernare, ceea ce este o dovada de rezistenta extraordinara.

Hibernarea ramane un mister pentru cercetatori, mecanismele sale de producere fiind departe de a fi cunoscute. Rezolvarea acestei enigme ar putea aduce beneficii si omului, multe domenii din medicina putand fi revolutionate.